Frumos cânta mama când mică eram
Și-n brațele-i calde cu drag m-alinta
Privindu-mă dulce cum eu gânguream
În murmuru-i sfânt pe Isus lăuda

De-atunci cunosc cântul, Îl știu pe Hristos
De când mi-L cântase cu glasu-i curat
Sub flacăra lămpii lăsată mai jos
Când toți dormeau duși, în odaie și-n sat

Prinsese-n cuițe ușor lângă lampă
Sus pe tavan, un vechi calendar
Să nu-mi bată-n ochi lumina cea slabă
Să nu-mi tulbure somnul, o rază măcar

Iar vocea-i duioasă, prin curte prin casă
Sau chiar prin ogradă atunci când săpa
Mereu o-auzeam, în zori sau l-amiază
Lăudându-L pe Domnul ce-n toate-o-ntărea

Frumos vorbea mama când mică am fost
Veghindu-mă-n noapte când somnul te cheamă
Și-n dulcea vorbire a graiului nost
Primul cuvânt de pe buze fu... mamă

De-atunci știu Scriptura, poveștile sfinte
Ce mama-mi spunea la ceas de culcare
Nicicând obosită să dreagă, s-alinte
Să coase hăinuțe, să facă mâncare

Mult era lucrul și ce mult alerga
Pe la colectiv avea norme să facă
Iar noi... patru prunci și... tata și... ea
Și-n noapte ades punea pâinea s-o coacă

O, câtă putere în trupul ei tânăr
Micuță, slăbuță, cu rochia-nvechită
Nicicând să se plângă cu sapa pe umăr
Ades ne certa când stăteam pe uliță

Frumos ziceam mama în ruga de seară
Când jos lângă pat genunchii-și pleca
Putere, credință, răbdare să ceară
Și-n patul cu paie, târziu adormea

De-atunci învățat-am să spun Tatăl nost
Apoi Îngerașul și altele-n rând
Vorbea de-o credință, de cruce, de post
De Isus care iartă, știe-al meu gând

Iar sâmbătă seara făcea plăcintuțe
Pe care noi pruncii, de-abia le-așteptam
Apoi căuta haine, batic și ghetuțe
Și-a doua zi cu tata spre-adunare plecam

O ce mă mândream cu fustița-n bretele
Ce mama-mi cosea la mașina cu talpă
Când avea timp? ... poate-n noaptea cu stele
Să-și vadă fetița frumos îmbrăcată

Frumos umbla mama prin casă, prin sat
Nicicând șovăială, mereu izbutea
Prin tină, ori viscol, cu pas apăsat
Umblare curată și sfântă avea

De-atunci știu ca pasul pe-a cerului cale
Să-l duc înainte prin bine, prin greu
Să nu du napoi când mi-e drumul prin vale
Că-n toate veghează un bun Dumnezeu

De-atunci învățat-am ca-n clipa durerii
Genunchii să-ndoi în rugă-așteptând
Că trece și râsul și vremea-ncercării
Cum trec pe cer norii când duși sunt de vânt

Frumos, Doamne ce frumos că Tu încă
Putere-i dai mamei în trupul slăbit
Sa-și vadă mari pruncii pe calea cea sfântă
Nepoți, strănepoți ce i-ai dăruit

Cititu-i-am mamei aseară poemul
Cu lacrimi pe-obrazul uscat mi-a răspuns
-Mai scrie acolo că dus-am tot greul
Purtată pe brațe de bunul Isus

Isuse Hristoase ce bun ești în veci
Mai mângâie-mi mama, că tata s-a dus
Și-n ziua cea mare pe nori când sosești
Cu toată familia să fim acol´ sus.